Ema este o tânără în jurul vârstei de 30 de ani. Este aceea persoană care la începutul unei sesiuni mă întreabă ce mai fac și cum îmi merge, conectandu-ne astfel de la inima la inima.

Timp de două sesiuni de ThetaHealing am abordat frica de întuneric. În prima întâlnire, am explorat aceea rădăcină a fricii care avea legătură cu viața actuală, reușind cu succes să o eliberăm din câmpul ei.

Următoarea săptămână ne-am văzut din nou și cu mult curaj, Ema mi-a mărturisit că încă se mai simte inconfortabil în întuneric, în special când aude mobila din lemn trosnind.

Am început un nou proces de săpare, iar de data această Ema mi-a împărtășit că îi este frică că va ajunge într-un sicriu, vie, sub pământ și că acolo când va țipa nu o va auzi nimeni.

Am întrebat-o dacă atunci când se gândește la această frică se conectează cu amintiri din viațacurentă iar răspunsul ei a fost unul pe care îl întâlnesc des în sesiunile unu-la-unu, atunci când persoanele renunță la control și se lasă purtate cu adevărat în procesul vindecării.

Ema a făcut o pauză de câteva secunde și a spus: “Nu, nu are legătură cu viața actuală! Această frică vine dintr-o viață anterioară!”

I-am cerut Emei să testeze muscular această informație și într-adevăr, frica de întuneric avea legătură cu o viață trecută în care a fost îngropată de vie. Lemnul care trosnea în camera ei era un stimul, pentru Ema, care activa aceea informație din celula să, impregnată cu amintirile dintr-o viață trecută, în care ea a avut experiența de a se afla într-un sicriu sub pământ, vie.

Am cerut să se recupereze părțile de suflet, să se taie legăturile energetice, să se elibereze amintirile flotante, amprentele energetice alături de stimulii și receptorii care avea legătură cu aceea viață.

A doua zi, Ema mi-a împărtășit într-un mesaj că, deși a mai auzit prin casă pocniturile lemnului, acestea nu i-au mai activat nimic și s-a simțit protejată chiar și în întuneric, dormind bine toată noaptea.